joi, 22 ianuarie 2026

15:30, thursday afternoon

 Ma simt epuizata si obosita. Mult prea plina de ganduri, oboseala, lucruri de facut, frustrari. Capul meu e asaltat de ganduri. 

Sunt la noul job, am Passenger in urechi si nu stiu incotro sa o apuc. 

Imi lipseste conexiunea reala. 

Imi lipseste sa ma relaxez, sa pot lasa garda jos si sa ma adun. 

Este o perioada plina de incercari, cu multe provocari si neajunsuri. Incerc sa observ ce simt si sa fac ce mi-am propus. 

Simt ca am nevoie de putina alinare. Am nevoie de putina pauza. Mi-as dori sa simt ca ia cineva din toate greutatile pe care le duc in spate. Am nevoie sa ne reconectam si sa ne resetam. Am nevoie de tine, am nevoie sa-ti simt mana intr-a mea pe drumul pe care-l strabat. Pe cel pe care ni-l croim impreuna. 

Imi lipseste conectarea autentica. De-l luna de zile imi dau peste degete ori de cate ori vreau s-o sun sau sa-i scriu. Nu sunt sigura ca-i cea mai buna decizie, insa a fost luata in urma multor dezamagiri pe care le-am simtit. In urma multor promisiuni incalcate. In urma a multe dati cand am cautat doar eu. 

Dragul meu drag, nu sunt sigura in ce directie o ia drumul nostru impreuna, nu pot sti exact cu cate provocari ne vom confrunta si din cate vom iesi victoriosi. Dar cu siguranta stiu ca imi doresc mult sa ne tinem strans unul pe altul si sa ne urmam calea avandu-ne sprijin si alinare unul pe altul. 

Puiul meu iubit, n-am avut timp si energie pe cat de mult mi-am dorit si pe cat de mult ar fi trebuit si ai avut nevoie. Te rog sa ma ierti. Sa stii ca depun eforturi. Incerc sa imi petrec cu tine cat de mult pot, incerc sa fiu atenta la nevoile tale, sa-ti fiu suport si alinare, sa te indrum si ajut, sa te iubesc neconditionat. 

Esti un minunat. La 10 nopatea dupa o zis groaznica, ai puterea sa ne faci sa zambim cu gura pana la urechi. Ne iubesti si ne accepti asa cum suntem. Este o placere sa te avem si sa ne fim alaturi. 


Niciun comentariu: