Dinti

"Incearca sa nu plangi iti spun. Doar oamenii slabi plang. Aproape oameni, departe oameni, prin preajma dezastre latente care inca nu si-au intalnit crucile. Abonatul contactat nu raspunde. Va rugam reveniti. Plangi Doc, normal ca plangi. Nimeni nu plange din cauza ca e slab. Plangem toti pentru ca suntem al dracului de puternici. Atat de puternici incat ne dam seama de toata taria care zace in noi. Plangem pentru ca suferim. Stim cat de inutil e, cat de al naibii de frumos si de viata implinita a fost. Stim ca o vom lua de la capat, tinand cu dintii de oameni, cu vorbe de zile, cu dragoste de viitor sau prezent si cu amintiri de trecut. O luam de la capat de fiecare data. Si cand te gandesti cat de puternic esti, cat de puternic ai fost si cat de puternic trebuie sa fii, te apuca plansul. Oameni puternici ti-au dat drumul, alti oameni te vor prinde. In tot si toate urme de dinti. Si totul intr-un fel sau altul e uneori o imensa neintelegere canibala. Cam ca atunci cand te indragostesti, Cam ca atunci cand o iei din nou, de la capat.

Sa nu pleci gandesti. Sa nu pleci si tu. Sa nu schimbi vorbele astea cu alte cuvinte. Din acum sa nu faci un atunci. Din cum este, sa nu faci un cum era. Mi-e teama babe, mi-e teama de momentele astea. Mi-e teama pentru ca le am si de la ce avem invatam mult prea bine cum e cand nu mai avem. Mi-a ajuns, sunt prea intelept si cunoscator, in domeniul asta. Vreau sa fiu prost, cel mai prost, regele prostilor care nu stie cum nu e. Prosteste-ma te rog, ce sa fac eu cu un destept care stie cum e cand nu e? Cand nu ar mai fi problema ta cum nu mai sunt, as fi  doar problema mea si de problemele astea sunt satul. Ne vom dezamagi candva unul pe celalalt, poate o prostie fara importanta, poate o prostie capitala. Poate nu azi, poate nu maine, poate nu prea devreme, in mod sigur nu prea tarziu. Hai sa nu o facem in termeni, hai sa nu o facem la fel. Hai sa ne dezamagim iluziile nu realitatile. Shh iti sopteste in timp ce te musca usor de ureche. Ai uitat Blue? Scriitorii nu vorbesc. Scriitori scriu. De asta e liniste intre noi. Da, asa e. Scriitorii scriu. Unii traiesc din asa ceva, altii omoara lent sau rapid  scriind. Si tu le-ai facut pe ambele. Nimeni nu e perfect iti reaminteste. Stiu babe, gandesti. Nimeni nu e perfect. Spune-le astea indragostitilor. Nici macar nu o sa te auda. Uita-te la noi cat de perfecti suntem impreuna.

Nici nu s-a dus bine dimineata Doc. Tu mai aprinzi o tigara, ea mai da peste cap un pahar. Si nu te temi pentru sufletul tau cand simti ca nu-l mai ai. Se teme el si pentru el si pentru tine, cand se intoarce acasa. Stii unde e acasa Doc? Peste tot pe unde a ajuns chiar si pentru o secunda persoana de care te-ai indragostit. Si e liniste Doc. Ca asa e mereu cand sufletul ba e plecat, ba e pe la celalalt. Cine sa tulbure linistea? Doar gandurile si cateva cuvinte. Fumezi prea des..Bei prea mult.."

Whispers

Sambata seara cand afara e frig, noi bem c-o bere in plus si dansam in mijlocul camerei ca si cum nimic n-ar mai exista. Zile de marti cand te trezesti cu mana lui pe coapse si-ti spui ca-i mai mult decat perfect tot ce se intampla. Dimineti de miercuri cand esti suparata ca parul ti-e vraiste, trebuie sa scoti gunoiul si nu mai ai timp sa fumezi. Luni la amiaza, alergi din stanga in dreapta si nici nu simti cum trece timpul. Joi dupamasa, cand ploua si e vant si nu-ti doresti altceva decat sa stai intinsa, sprijinindu-ti capul pe piciorul lui intr-o camera calduroasa. Sa porti haine cu un numar mai mare si sa bei vin fiert, dar rece, ca ti-e lene sa-l incalzesti. Sa te gadile dupa ce l-ai sarutat pe gat si sa strige "pardoooon", trezindu-te din amorteala. Sa-ti cante manele vechi si sa te ia in brate atunci cand ii faci o cafea.

E ciudat. Inainte, erau mereu rugaminti.. acum, nu stim cum sa sarim unul pentru celalalt.
Sunt zi de zi griji, nemultumiri, temeri... dar in ciuda tuturor, am siguranta. Am ceva acolo in spate care nu ma lasa sa cad si care-mi tine lanterna inspre viitor. Ca si atunci cand stii e posibil sa cazi, dar n-o sa te doara prea tare.

In imina mea e clad.

Nu sunt nici eu printesa

Multumesc Nu-sunt-printesa pentru cuvinte. Nu le-am mai gasit pe-ale mele, asa ca le impartasesc pe-ale tale.

"Cred ca intr-un fel apreciez femeile cuminti. Fetele care stiu sa zambeasca fara sa ceara nimic la schimb.

Le invidiez capacitatea de a accepta un om pentru fix ceea ce este el. Sunt cele care nu-si forteaza jumatatea sa le faca pe plac si sa le zambeasca pentru ca asa simt ele ca trebuie.

Sunt fetele care-i fac pe baieti sa se simta apreciati si doriti si indeajuns. 

Fericitele care stiu sa nu puna presiune, sa nu forteze lucrurile si sa nu-si doreasca mai mult decat ceea ce primesc; si fiti siguri ca primesc multe pentru asta.

Mi-as dori zile in care sa nu mai bat din picior si sa nu-mi pun mainile in sold pentru ca am zis ca facem aia si am facut-o pe cealalta. 

Mi-ar placea sa nu am senzatia ca stiu ce simte cel de langa mine mai bine decat stie el. 

Vreau povesti si drame si filme si sentimente duse la extrem. Vreau sa tip cand nu-mi convine ceva si vreau pe cineva care stie cum sa ma tina de mana pana cand ma potolesc.

Sunt din gasca tipelor neastamparate. Cele care-ti vor oferi totul, dar nu fara sa te impinga la limite.

Invidiez femeile care au rabdare, sunt calme si nu vorbesc niciodata mai mult decat e cazul. Poate chiar le doresc povestile de iubire alaturi de cei care au fost disecati de impulsive.

E usor pentru ele; ma fac sa-mi doresc, macar pentru o perioada, viata lor banala si simpla si senina.

Dar ma aliez nebunelor, iar nebunele vor multe. Vor sa miste suflele si se razvratesc cu brutalitate cand nu detin controlul. Vor sa fie ascultate si intelese, cand nici ele nu stiu exact daca e alba sau neagra.

Vor complicat si simplu, vor sa schimbe vieti si sa ramana in inimi. Isi intind mainile catre venele unui el ales, incearca sa-si faca loc in ele, si prin fiinta lui sa-si inteleaga propriul rost.

Vor sa fie salvate. Vor iubire, chiar daca n-ar mai face nici macar un pas in directia aia, de frica haului ce le-asteapta. 

Sunt mai fragile decat par si mai puternice decat lasa la vedere.  Le e frica sa nu distruga totul prin simplul fapt ca-si fac cunoscute dorintele. 

Ravnesc la simplitate, dar refuza mediocritatea conjugala.

Nebunele vor fericirea din mintea lor si nu se vor opri pana cand nu le va arde pielea sub atingerile celor care stiu cum sa le ofere asta."


Bat din picior. Nu stiu daca-i motivat batutul asta, dar asta se intampla. 

Stau in patul mare si racoros pe care mi l-am dorit atat de mult. Intr-o casa cu peretii pictati si culori de lemn vopsit. Nu stiu cum, dar lucrurile se aseaza intr-un fel sau altul. 
Imi e atat de drag.. cu fiecare noapte dormita impreuna, cu fiecare zambet furat pe furis, cu fiecare "ma gândesc la tine si sunt norocos sa te am", cu fiecare atingere ce-mi activeaza mintea.
Esti al meu si te iubesc.

Eu, el si marea

Stau cu telefonul in mana si ma gandesc cum as putea exprima atatea senzatii. Cum as putea scrie despre mana lui. Despre modul in care ma priveste cu ochii lui albastri, despre cel mai frumos zambet din lume, despre "tu esti... tot.".
Am intrat in mare si am înaintat.  Singura. Cu mainile pe langa corp, simtind apa rece cum imi activeaza simturile. Pe masura ce inaintam ochii au inceput sa se inunde. M-a luat un val de recunostinta si multumire. Pentru ca traiesc momente la care candva visam. Pentru ca am frica ca peste ani voi uita ce-nseamna fericirea adevarata. Si-ncerc din rasputeri sa-ncetinesc timpul.
Facem glume despre copii, ma face sa rad cu lacrimi, ma strange atat de tare incat parc-ar vrea sa-mi lipeasca la loc bucatile de suflet rupte. Ma mangaie si imi aduce scobitorile. Face misto de prostiile mele. Imi cumpara tigari si ciocolată. Imi face masaj la talpi si imi saruta gatul. Ma cauta in pat si imi spune la cateva minute ca sunt viata lui. Imi cara bagajele. Imi spune despre copii. Il ajuta pe tati si imi povesteste despre ce calitati trebuie sa aiba un fundas stanga. Ii e teama sa nu ma supere si ma acopera. Ii e frica sa ma trezeasca. Imi face masaj la ceafa si ma saruta. Iar si iar. Si-mi spune iar ca sunt tot ce si-ar fi putut dori. Imi face cafeaua si imi aduce tigarile. Ma vrea. Mereu.
Sunt mai mult decat iubita si pretuita. Ma trezesc in prezenta lui si imi doresc sa adorm la fel. Ma bucur de toate clipele ce le petrec cu el. Il sarut, rad cu gura pana la urechi, il las sa ma stranga cu mana la spate atunci cand ma saruta, iar peste 5 minute fac si el la fel.
Imi pune mana pe brat si-mi spune ca sunt puternica. Isi pune mainile la ochi cand imi pocneste vreun picior si ma lasa sa-l bat la skandenberg. Are cele mai frumoase maini din lume si ii place freza mea de la 10 dimineata. Imi pune muzica si rade de mine.
Seri in care stiu ca i-am furat inima dintre valuri si dimineti in care stiu ca i-am daruit-o pe-a mea.
Cand imi atinge pielea si fire de nisip s-au strecurat sub mana lui si cand se uita ca la o opera de arta la sanul meu care se vrea rasfatat.
Nu-mi pot dori altceva.
E bine.

You

...and I wanna play hide-and-seek 
and steal your clothes 
tell you I love your shoes 
and sit on the steps while you take a bath 
and massage your neck 
and kiss your face
and hold your hand
and go for a walk
not mind when you eat my food
talk about your day
and laugh at your paranoia
and give you tapes you don't listen to
watch great films
watch terrible films
and tell you about the tv programme I saw the night before
and not laugh at your jokes
want you in the morning
but let you sleep in for a while
tell you how much I love
your eyes
your lips
your neck
and worry when you're late
and be amazed when you're early
be sorry when I'm wrong
and happy when you forgive me
look at your photos
wish I'd known you forever
hear your voice..
in my ear
feel your skin..
on my skin
and get scared when you're angry
and tell you you're beautiful
and hug you when you're anxious
and hold you when you're hurt
and want you when I see you
and whimper when I'm next to you
and whimper when I'm not
and melt when you smile
and dissolve when you laugh
and buy you presents you don't want
but not understand how you think I'm rejecting you
when I'm not rejecting you
and wonder who you are
but accept you anyway
but I want what you want
and think I'm losing myself but
I'll tell you the worst of me
and try to give you the best of me
because
you don't deserve any less
answer your questions when I'd rather not
and tell you the truth 
when I really don't want to
and try to be honest
because I know you prefer it.

Just outside of Austin

     Oricat mi-am spus ca trebuie sa fac sau nu ceva, lucrurile au luat turnura care era de altfel normala. Imi spusesem a dracului de multe lucruri, devenisem semi-furioasa si hotarata ca de azi.. gata! Mi-am trasat directii si linii imaginare, standarde si obiective pe cat se poate de departe de realitate. Evident, certitudinile mi s-au transformat in praf si pulbere. Si-apoi am ras. De naivitatea omului, de modul in care ratiunea o ia la vale in unele momente, de dorinte inca neimplinite.

      Iubirea nu-i despre lucruri calculate. Nu-i despre certitudini sau pumni stransi. Ii despre fragilitate, la fel ca o pereche de ciorapi de 15 DEN.  E despre zile cand e irelevata vremea de-afara sau ce zi e. E despre momentele cand nu te mai gandesti la fericire pentru c-o simti.

     Iubirea mea s-a plimbat prin multe locuri. Prin buzunarul lui R. care nu stia ce-i aia iubirea. Prin patul lui B. care se temea de ea si nu-si permitea sa recunoasca asta. Prin parul lui S. caruia i-a fost frica. Prin maneca lui M. care si-a atins limitele.
   
    Au avut efect toate astea. Si bun si mai putin bun. M-au facut mai pretentioasa si in acelasi timp mai intelegatoare.

    Ma mai bucur din cand in cand de un pahar de vin rece sau de-un film bun. De un dus impreuna sau de un episod de-amuzament la 12 noaptea. Inca am frici care ma tin activa si-mi trezesc rationamentul si judecata. Si-atunci ma opresc si zic, ia stai putin..

    Rad atat de mult. Sunt sarutata si imbratisata mai mult decat imi pot imagina. "Sambata ne faci pui la cuptor?" Dansam si lumea se opreste. "L-am vazut.. si ce? Tu esti a mea."

    Things turn one way or another in the end.


"Those nights when it's just you and me
Or maybe soon we could be three
It ain't so bad a place to raise a kid
Or maybe we should wait a while
No need to hurry nothing
I'm just saying I'd be happy of we did"

Semi

Alerg spre tine. Cu inima mea schioapa.
Vreau sa vreau sa-ti fac cozonac. Si sa faci smart jokes cu copiii. Vreau sa te admir. Sa ma simt mica. Femeie. Mana in gat. Acum ori niciodata. Sa te iubesc pana la capat. Cu inima mea schioapa. Sa-mi prinzi soldurile. Sa ma cauti in pat. Sa zambesc de la o ureche la alta. Sa ma duci cu cortul. Sa dansam. Mereu, mereu, sa dansam. Semibeat, semitreaz, semhigh. Toata noaptea, toata viata.
Sa plangem ca ne iubim. Sa ne vedem copiii. Sa ma duci din nou cu cortul. Sa ma cauti mereu. Sa ma vrei mereu.

Frig.

Mama ei de situatie. Nu imi ajung orele sa stau singura si sa scriu. As sta aici ore, nopti, luni de zile. Dar nu pot sa scot afara tot ce simt. Pot, dar nu cum as vrea. Lana imi tine companie. Am o stare de tremur interior si ma gandesc la situatia asta. Ma face sa imi inclestez dintii, sa vreau sa urlu. Dar tac.

Am mainile reci. As vrea sa le simt calde si sa le pun pe pielea ei. As vrea sa ma ia in brate.

As vrea sa-l pocnesc. Si mie sa-mi spun ca-s fraiera. Fraiera, fraiera, fraiera.

Hope is a dangerous thing for a woman like me

Play. 

"Don't ask if I'm happy,  you know that I`m not
But at best, I can say I'm not sad."

Don't know why I can't fucking relax. I'm always on the run, never ever thinking about stopping. I am so damn scared to stop. I have the impression that my life would just stop working in that situation. 

So I grab every situation and opportunity. I hold on and try to make the best of it. I hold on way to tight. I know I ruin everything. But why, Maria? Why?

I just need it. I need it like hell. 

My arms and legs shake and my sight is blurred. 

I admit I am disappointed. Just wanna light it up and smoke while listening to my love, Lana. 

 "I remember you well in the Chelsea Hotel
That's all, I don't even think of you that often"

Cuvintele nu-mi ies cum as vrea. Asa ca-l las pe Blue sa vorbeasca in locul meu. 

"Imi priveam calcaiul drept si ma intrebam daca nu cumva pe acolo se scurge sufletul meu si viata. Oameni calcai cinicul meu 285, oameni calcai, oamenii aia care iti pun aripi la picioare si zbori pana uiti sa mai mergi. Oameni care te duc acolo unde nici nu visai ca ai putea vreodata visa. Oameni care atunci cand te lasa fara aripi te fac atat de constienta de calcai incat nici nu mai stii cum sa calci, de teama sa nu distrugi ceea ce nici macar nu mai e. Tu ai numi chestia asta regrete, dar de la un anumit numar de pahare in sus, nu mai exista regrete, doar fard, uitare si continua constatare ca de una singura uiti totul dar iti amintesti de fiecare data tot."

"Ruperile nu sunt niciodata chirurgicale, mereu atarna sau flutura cate ceva si tragi de firele alea, unul cate unul curios pe de o parte sa vezi cat si daca doare, melancolic pe alta parte ducand dorul bucatilor care si-au luat prezenta si au plecat cu tot cu ea. Ce e frumos, ce e previzibil dar totusi dureros si incurajator, e ca exista oameni care te prind de un fir, niciodata de tine, doar de fire si destramarile alea. Gasesc ceva familiar, fie o bucata de tesatura, fie un fir de o anumita culoare. Te privesc de parca nu au vazut niciodata, te privesc de parca invata abia acum sa vada dar au vazut dintotdeauna cu mult mai mult decat toate miliardele de oameni adunate la un loc. Zambesc sau tac imobil, se cauta prin buzunare sau experienta, scot un ac, poate o andrea sau chiar doua si se apuca de cusut sau tricotat. Inmoaie pe limba un fir din tine, inmoaie pe limba un fir din ei, le trec pe ambele prin ac si cos. Mai nimeresc in carne, mai nimeresc la fix si ceva se leaga. Petec langa petec, membru langa membru. Asa te trezesti cu chestii noi si straine. Vrei sa plangi si in loc de asta mergi. Vrei sa injuri si iti iese o fluturare de mana si un buna. Sari catre cer si in loc de salt iti iese un zambet si un deget trecut peste buze. Cauti sticla sa-ti mai torni un pahar si sticla e un telefon. Vrei sa versi niste furie retinuta si veche dar iti rontai fire de par si vorbesti cateva ore la telefon cautand din ochi cea mai apropiata priza. Cusaturile au viata, asa inmuiate pe limba celuilalt si te zbati in capul tau, rupand carnea de pe regrete. Te zbati la gandul ca ai vrea sa simti pe limba ta, gustul limbii care stie la modul in care o face, sa potriveasca firele alea astfel incat sa intre in urechea acului. Poate anul asta betiile in care fugi ca sa nu mai auzi cacaturile alea de colinde care dor si aparenta sau reala fericire a altora, poate anul asta nu mai sunt o necesitate viabila. Poate anul asta nu mai trebuie sa minti ca esti la munte cu cine stie ce nume inventate doar ca sa pari o persoana normala ale carei cearcane arata oboseala nu intrebari pierdute in nopti si nopti pierdute in intrebari. Poate anul asta, decembrie e luna in care atunci cand tragi de membrele tale proaspat cusute si atat de buclucase in noile lor functii surpriza, urmeaza ceva dupa ele. Poate o mana, poate un deget, poate o barbie nerasa de cateva zile sau un sarut arzator de fierbinte mirosind a nicotina si cine stie ce cretinitate de energizant care dauneaza sanatatii si somnului. Poate anul asta pui dop sticlei si cineva..cineva..Poate. Si poate e o mare adanca sub pielea noastra. O gramada de monstri si de schelete pe acolo, o gramada de vise ale caror cranii te privesc cu orbitele goale dar inca asteptand sa..macar ceva daca nu tot. Cum e 285? Cum sa fie. E..poate. Si nu am mai dormit atat de bine de aproape 2 ani. Mi-am desfacut picioarele sufletului pentru tine 285, si a trecut atat de mult timp de cand nu am mai zambit atat de deschis, incat aproape ma tem ca o virgina. Daca o sa doara? Spaima cea mai mare 285, e ca o sa-ti spun poate pe nume. Si in loc sa dorm cu telefonul langa cap, poate.. Stii cum e. Orice zbor incepe de jos, si orice cadere incepe de sus. Uneori nu mai poti deosebi caderea de zbor."

Chris Brown - With you

Fusese o noapte calda, de vara cand i-am vazut ochii prima data. Cunoscusem pe atunci un om plin de sensibilitate. Avand grija cum imi trece mana prin par. Alegand atent versuri pe care sa mi le trimita ca sa poata cuprinde cat mai mult din ce simtea. Spunandu-mi ca stie.. all the hearts all over the world tonight. They are beautiful, but I'm the most beautiful he's ever known.

Cand lucrurile au inceput sa fie intense si dorinta de necontrolat, things have changed. Realizasem de atunci ca partea aceea a lui se chinuie sa iasa la iveala, insa s-a asigurat ulterior ca e adanc ingropata. A insistat sa o faca sa dispara. Desi ii ajunsesem in camerele acelea intunecoase din suflet unde n-are acces nici cea mai de incredere menajera.

Anii au trecut. A reaparut drept altcineva. Drept omul care musca din prima ca nu cumva sa riste sa fie muscat. Atunci n-am stiut cum sa ma raportez. Atunci il priveam la fel ca la-nceput, incercand sa-i dau armura jos. N-am inteles atunci cat de mult gresisem. Nu era pregatit.

Dupa ani, ne-am reintalnit. In aceeasi camera intunecata. Vorbind ca doi oameni cu armuri.

Acum, inca ma surprinde. In timp ce-mi tine coapsele in maini ma gandesc cat e de fascinant. Cat de multa dorinta se ascunde in mana mea pusa la spate si cat de bine imi stie substraturile vocii cand ii spun ca nu vreau, si totusi o face. Si stie ca-l las. Cat e de complex atunci cand, imi pune mana in par, iar peste jumatate de ora ma acopera in somn. Atunci cand ma tachineaza si-mi spune ca nu vrea, desi o face.

Momentul cand el doarme e momentul cand iese la iveala cel care e adanc ingropat. Atunci cand, la intervale de 15 minute se misca si ma strange in brate. Atunci cand imi ia mana intr-a lui si nu-i da drumul.  Atunci cand, prin vis, imi spune, hai aici.. haide sa te tin in brate.

Oh.. ce senzatie. Adevarul e ca sunt egoista. Si iau din toata situatia asta tot ce-mi face bine. Daca in alte situatii am nevoie de mai mult, acum e perfect. In timp ce-mi trag toate de sub cap ca sa ma pot arcui mai bine, stiu ca are ceva special. In timp ce ma trage, fara voia mea, oriunde in pat, ii vad in ochi privirea din urma cu multi ani. Dar ne prefacem amandoi ca nu-i acolo. Si ne mandrim cu armurile.

Tablia patului lui a fost martora in multe situatii. Iar combinatia asta, dintre modul in care se asigura ca am picioarele calde si modul in care imi strange coapsa in palma, e perfecta.

Ne e bine asa, cu armuri. Desi sunt de fatada. Il vreau. Al naibii de mult.

Wathing the video that you sent me.

"Eu l-am înţeles pentru că sunt la fel ca el, avem amândoi acelaşi gol în piept. […] N-am încercat niciodată să-l schimb şi nici el n-a încercat să mă schimbe pe mine, ne-am acceptat unul pe celălalt aşa cum eram: mutilaţi, storşi de viaţă, laşi, fără curajul de a ieşi din nou la lumina zilei. De altfel, am acceptat târgul lui pentru că nici eu nu aveam mai multe de oferit. I-am spus să-şi dea jos mănuşile, că mie nu are unde să-mi mai lase urme, şi de atunci trece pe la mine când şi când, fără teama că va sosi momentul în care va fi nevoit să nu se mai întoarcă. Mi-a povestit într-una din nopţile când a venit pe neaşteptate că îşi pierduse sufletul cu mult timp în urmă. Îl lăsase undeva, nu ştia nici el exact unde, răsfirat în carnea unei femei.[…] I-am povestit şi eu […] cum am uitat de mine în drumul întortocheat dintre ceea ce mi-am dorit să fie şi ceea ce n-a fost niciodată. M-a luat în braţe atunci şi m-a sărutat pe frunte; eu mi-am sprijinit capul pe umărul lui şi am închis ochii.{…}

...

Stim amandoi ca sunt momente cand cuvintele n-acopera tot ce-ar fi de spus. Sau n-acopera nimic. Si-atunci ii dam play. 

...

Am un fel de impuls. Sa plec. Sa ma pierd. 

In ultimele zile timpul o goneste. Cum n-a mai facut-o de mult. Ma trezesc in cate-o seara inghetata de frig cu dorinta de-a ma urca in masina. Dar stau acolo, cu castile in urechi si ma intreb de ce n-o fac.. 

Intr-o zi voi pleca. 

Aer curat. Liniste

Doamne cate s-au schimbat!
Am invatat sa mai las din fraie. Invat in continuare sa simt mai mult si sa gandesc mai putin. Invat sa rad si sa nu le iau pe toate atat de in serios. Am descoperit o parte in mine pe care nu o cunosteam. Am inceput o lupta care e doar personala si nu vreau sa fie mai mult. Ma surprind eu pe mine, raman socata de schimbare si de starea de bine ce mi-o da.
Am un sentiment de bine, de bucurie ce-as vrea sa nu treaca. Cred ca e prima data cand ma ambitionez atat de mult.
Ma simt ca si cum as fi pe un munte inalt, cu vant ce vrea sa treaca prin tine si miros de prospetime. E bine.
El, el a invatat multe. A dat destule examene in timpul asta incat am vazut ca merita.
S-a schimbat ataaat, dar atat de mult. La fel ca mine. Sau chiar mai mult. Ma bucur c-a insistat. Ma bucur ca mi-a spus atunci "noi crestem impreuna, ne potrivim, crestem impreuna". Acum am vazut asta.
Il iubesc. Ii vad eforturile, ii vad bucuria din ochi atunci cand vine seara acasa, vad mandria ce-o simte pentru ca ma are. Ce pot sa vreau mai mult?
Am inceput sa-mi port mai multa grija. Am inceput sa ma iubesc umpic mai mult.
E bine.

Durere de cap ingrozitoare si ochi care nu vor nicicum sa se inchida.
Suntem mandri si plini de noi. Aratam cu degetul spre celalat si ne umflam in pene. Ca nu ne convine. Si daca nu ne convine, oameni, feriti-va!
La fel cum zicea si o tipa ce-o citesc, alergam cu adevarul in brate, plini de noi si mandri ca i-am bagat celuilalt bete in roate.
Cand dracu ne coboram cu picioarele pe pamant, nu stiu. Stiu doar ca mi-e amar si-mi vine sa ma tot duc.
Poate ca intr-o zi voi fi plecata. Si voi putea fi mandra ca pot sa-mi gasesc linistea singura. Si poate intr-o zi o voi gasi. Pana atunci, "calcam pe cadavre si ne miram ca ne e rece la picioare".
In rest, toate bune. Ahh, ba nu. e luni.

Hot

Buze care saruta in ritmul meu. Gatul gol, asteptand sa fie sarutat. Mainile ei, tinandu-ma de par.
A fost magic. Mai vreau.

Suncuius

Doamne cat e de bine! Ce gura de aer curat, ce refresh dat exact la momentul potrivit!
Oameni cu care razi cu lacrimi, cu care vorbesti despre muci, cacat, Sartre, romante sau orice.
Is atat de bucuroasa pentru el.. prietenul care are aceleasi frecvente ca si mine si-a gasit o iubita fenomenala. N-am cuvinte sa o laud. Ma bucur cat pot de mult de prezenta lor. De fericirea lor. De acele momente cand stii ca fara restul oamenilor tu esti nimic. Cand stii ca apropierea dintre oameni e cel mai frumos lucru din lume. E Dumnezeu.
Stiam ca venitul acasa imi va aduce niste bucurii. Mi-am primit si confirmarea.
Intre timp ma bucur de perioada asta superba de dinaintea nuntii, cu pregatiri, entuziasm, agitatie si oameni faini. Dupa o perioada moarta in Germania, treaba asta imi vine manusa.
Sunt linistita. Sunt bucuroasa.
Abia astept sa vina ingerul meu acasa. E singurul lucru ce-mi lipseste. Prezenta lui.

Iuba, abia astept sa ma strangi in brate si sa ma iubesti. Imi e dor deja de gustul tau. Si de modul in care ma faci sa ma simt cea mai frumoasa femeie din lume.
E bine. Am "padure nebuna" in minte si liniste in suflet.

Acasa.

Zilele se apropie cu o viteza care greu imi permite sa-i tin pasul. Dupa o perioada in care eram in hibernare, acum viata imi da fast forward. Ma asteapta zile frumoase, cu oameni atat de dragi mie.

Sunt stresata, agitata, nu pot sa dorm si tremur. Am ganduri multe, am stres enorm si o stare pe care n-o pot explica. Nu mi-e usor, dar nici greu nu mi-e. Parca tremura tot in jurul meu.
Cate sunt care ne displac, care ne incomodeaza, ne fac sa oftam. Sunt multe. Dar acum, nu vreau sa ma gandesc decat la atat. Merg acasa.
Mi-atat de dor de ei, oamenii aia frumosi care imi lipsesc.

Merg acasa. Altceva nu mai conteaza.

Acasa.

Spitalul de psihiatrie

O sa scriu ca si cum n-ar citi nimeni. Pentru ca oricum, cine-as vrea, nu citeste. Pentru ca oricum, cine ar trebui sa asculte, nu aude.

Sunt obosita. Epuizata, terminata, gata. Imi simt mainile amortile, picioarele grele si capul mult prea plin. Nu mai stiu nici sa mai scriu. Imi aprind o tigara, inca una, si imi spun iar.. "Da, el e de vina. Altul e de vina pentru prostia noastra."
Cat suntem de victime, fratele meu.. Ce usor ne este sa ne victimizam si sa spunem cu ochii mari " Dar eu ne vreau binele! Dar eu am facut bine, eu incerc sa te ajut!"

Oameni buni, nu mai faceti bine. Faceti dracului ce va roaga omul pe care vreti sa-l ajutati, sau nu mai faceti nimic. Ajutorul bagat pe gat atunci cand nu il vrei, nu-i decat un picior in burta.

"Ce faina era aia cu pizda aurita." Era, frate, era. Si tu erai fain cand stiai sa te opresti, in pula mea, din batut din gura, zi, amiaza, seara si noaptea cand ne punem in pat. Cand io ma pun in pat, dupa o zi tampita, aud in continuare macanit. Oricum, tu esti printesa in familia asta. Aia de bate din gura, aia de sta dublu cat mine sa se aranjeze, aia de se victimizeaza. De-aia imi vine sa ma duc la dracu!

Si stii ce-i cel mai naspa? Cuvintele, instrumentul meu preferat, nu ma ajuta deloc. Vorbesc singura. Exersez de o vreme vorbitul cu peretii, vorbitul cu perdelele si florile de pe pervaz. Si, daca ma gandesc bine, raspunsul lor este mai pretios decat actiunile omului care pretinde ca aude ce-i spun. Si-mi vine sa plec. Si sa-mi bag pula!

Voi, bine sanatosi?
Ah, cacat, am uitat ca iar vorbesc singura :)

Papusari

Ca si acel pacient care este legat si care se zbate. Si are impresia ca daca se zbate umpic mai tare, poate de data asta o sa scape.
Din cauza unei nemultumiri am realizat un lucru major. Toata viata mea mi s-au pus alegeri in carca. Ma gandeam la un detaliu marunt ce mi-l doream la nunta si mi-au venit in minte conversatia aia.

- Io as vrea sa vina X, chiar imi place, e foarte artistic, mi-ar placea sa fie el.
-Sau ar putea sa vina Y, ca sigur nu ti-ar lua bani.
-Asa e, dar nu se pricepe, nu ii prea bun in asta. Isi face treaba prea sec, mecanic..
...
-Vezi ca am fost pana la Y si l-am intrebat daca nu vrea sa vina el, si i-am zis si ce ai zis tu legat de treaba lui.. a zis ca el are scule mai bune decat X. Si mi-a raspuns ca nu iti ia nici un ban pentru treaba asta, o sa vina pe gratis. Fain, nu?

Si atunci esti atat de obosit ca nici macar nu mai reactionezi. Zici un bine si astepti sa vina maine.
Mi-au ales scoala, mi-au ales mobila in casa, mi-au ales trecutul, prezentul si o parte din viitor. Mereu ziceau ca sunt foarte desteapta si ma pricep la orice, ma adaptez repede.

Au venit in vizita si au inceput: "Iti mai trebuie aici un raft, tre sa mergem sa cumparam, si vezi ca dulapul ala nu sta bine acolo, l-am pus dincolo. Si vezi ca am pus in baie un sertar in stanga."

Oare de unde am invatat sa ma adaptez repede? De unde am invatat sa ma descurc cu ce am?
E atat de cumplit, e atat de gol sa nu poti singur. Sa nu stii sa faci alegeri de baza, sa nu ai porniri inspre a face ceva sau a initia ceva.. Sa stai acolo ca si-un imobilizat si sa astepti. Sa astepti sa primesti situatii, sa pui intrebari, despre cum ar trebui sa faci, despre ce ar vrea celalalt sa faca. Iar cand celalalt iti cere sa ai coloana vertebrala, ies la iveala multe.

"Hai nu fi lasa si nu da vina pe ei." Niciodata nu am fost singura. Niciodata nu am facut alegeri care sa imi influenteze viata. Mi s-a dat si am fost pusa in situatii in care trebuia doar sa supravietuiesc, aveam deja viata model pe care sa trebuiasca sa o duc.

Plang ca o proasta pentru ca asta am fost invatata. Pentru ca, copil fiind, o parte din tine refuza sa-i acuze. Pentru ca is ca si un detinut care bate cu pumnul in masa si se lauda colegilor de cat de multe o sa faca el cand o sa fie in libertate. Am plecat de-acolo ca sa simt ca fac si eu ceva in afara lor. Si-au venit dupa mine. Si i-am lasat sa vina, pentru ca nu stiu altfel. S-au infiltrat in toti porii si in tot ce reprezint. Si ma doare al dracului treaba asta.

Omul care ar trebui sa ma sustina ma acuza ca dau vina pe ei. Si imi spune ca e atat de bine de mine.. Si e revoltat.. adica ai avut atat ajutor si tu nu faci nimic?

Plang pentru ca si in timp ce scriu textul asta ma gandesc cu cine as putea sa vorbesc.. Plang pentru ca eu nu m-am pretuit niciodata, nu mi-am respectat ideile niciodata, le-am confruntat mereu cu parerile altora. Plang pentru ca mi-a fost mereu frica sa nu raman singura. Plang pentru ca ma gandesc sa rog pe cineva sa vorbeasca cu ei, sa le explice, pentru ca io n-am curaj. Pentru ca eu stiu ca doare, si am dreptate, dar mie mi-e frica sa nu-i supar.
Plang pentru ca sunt o proasta care nu are altceva decat niste conexiuni cu cativa oameni, conexiuni care daca s-ar rupe, nu stiu ce-as face..

Iarna in Ardeal

Imi aduc aminte de o soba calda. Veneam infrigurata de afara, cu picioarele ude si obosita. Si ma puneam pe soba calda.
Tind sa cred ca o relatie cum este intre nepoti si copii nu poate fi comparata cu nimic. Tind sa cred de fapt ca nimic pe lume nu e mai pretios decat relatiile dintre oameni.
Stateam pe soba fierbinte si aveam impresia ca am o soba in interiorul meu.. ma incalzea intru totul.. aveam impresia ca toate organele mele isi incetinesc ritmul si se relaxeaza.
Imi e dor de ei. Nu cred ca am simtit asta pana acum. Am impresia ca am venit intr-o alta lume. Iar ce am trait pana recent e bagat tot intr-o cutie si pus la pastrat. Ce-am trait pana acum are alte repere decat viata pe care o traiesc acum.
Bunelule, de tine mi-e cel mai dor. Parca trec zilele si ceva lipseste. Esti acolo, in rutina zilnica, cand imi vine sa intreb pe unul sau altul ce mai faci, cum mai esti. Esti acolo atunci cand o aud pe buni plangand, spunandu-mi ca ii este dor de mine. Esti acolo atunci cand ma gandesc ce mi-ai fi spus daca as facut o alegere buna sau una gresita. Cred ca ai fi fost mandru de mine daca erai inca aici.
Imi amintesc de maica mea, ingerul meu. De rasul ei si de vocea grava cand imi zicea "Sa nu cumva sa ramai printre aia acolo. Sa vii acasa. Macar pana traiesc eu. De fapt nu.. ca sufletul e vesnic si chiar daca o sa mor o sa stiu ca nu esti acasa. Sa vii acasa, auzi?"
Sunt o norocoasa. Ca am oameni care-mi spun "aia au noroc ca au posibilitatea sa cunoasca un om ca tine". Ca mi-am cunoscut toti 6 bunicii :), ca m-am simtit cea mai iubita, si ma simt inca.

Mi-e frica de moartea lor. Pentru ca atunci cand bunelul a murit, o parte din mine s-a rupt. Am vazut mai demult scris la Silv ceva legat despre frica de moarte. Si ma gandeam pe-atunci ca mie nu mi-e frica de moarte... Ohohooo si-nca ce frica mi-e. Am realizat asta abia atunci cand am vazut cat de mult poate sa doara moartea unui om. Cand de gol poate sa ramana in locul in care el nu mai e. Desigur, toate trec, si lucrurile se schimba, ajungi sa te obisnuiesti. Dar se mai poate intampla intr-o seara de octombrie, joia, sa vrei sa il suni. Sau intr-o duminica de decembrie sa intrebi ce mai face. Si abia apoi sa realizezi ca sunt ani de cand el nu mai e acolo. Dar in tine, nu s-a schimbat nimic. Poate ca nu mai doare cu aceeasi intensitate. Dar tanjeala pe care o ai, reflexul de a-l cauta.. e tot acolo.

De ei, ce pot sa zic.. am simtit cum lucrurile nu au mers spre bine in ultimul timp. Si nu sunt nemuritori, stiu asta..  Parca o si vad pe buna in picioarele goale carand cosul plin cu cartofi, sau pe soso intreband-o daca ne-a pus sa mancam.

Am avut mereu frica sa scriu asta.. ca sa nu par dramatica. Dar parca ma mananca degetele. Daca am incercat cuiva sa-i spun treaba asta, facea ochi mari.
Oricum, ideea e ca... daca maine nu voi mai fi, eu stiu ca am avut o viata atat de frumoasa. M-am simtit atat de bine ca i-am avut pe toti.. pe ei, pe ai mei parinti..
Pe prietenii mei. Parca astia, restul, care nu ii cunosc pe oamenii mei, nu sunt atat de norocosi. Cei care nu ii stiu pe fetele mele si colegii mei de suflet, au pierdut atat de mult.
Sunt o norocoasa. Si ma bucur de asta. Ma bucur ca am spus mereu ce-am simtit, si nu au fost momente cand am avut regrete. Ei stiu toti cat de mult ii iubesc.

La mine aici ninge si imi canta Vasile Mardare. Nu stiu voi ce faceti, dar va rog eu din inima spuneti-le celor din jur cat ii iubiti. Puneti mana pe telefon chiar acum si dati un apel. Chiar daca intrebati doar.. "ce mai faci?".. ei vor stii.

La multi ani ingerul meu. Te iubesc. Va iubesc oamenii mei.

Lume

N-am scris de mult. Am vrut de atatea ori, dar.
Lumea mea s-a schimbat intr-atat incat acum numar pe degete gandurile si reperele pe care le aveam cu.. jumate de an inainte, sa zic.
Acum am alte ganduri. Si bune si rele. O schimbare in bine, categoric.
Ieri m-am bucurat de picioare ude (pentru ca tenisi iarna) si gogosi fierbinti mancati cu spatele la foc, in timp ce ningea.
Cred ca asta a fost pana acum, cea mai inteleapta decizie a mea.
Tara asta m-a uimit. Si cand e liniste in suflet si atat de frumos afara, nu imi mai doresc nimic. Fericirea mi-o traiesc acum.

Muahahaha!

"Everything that comes out of your mouth is a lie and everything that goes in is a dick!"

N-am mai ras demult asa bine.

Gandul zilei

Atunci cand ai probleme mari, si alegi sa ajuti alti oameni (care poate au probleme mai mici decat tine) cresti. Cred ca asta e cheia. Incepi sa te ajuti pe tine, ajutand pe altii. Faci ceva in loc sa te lamentezi. Iei pauza de la starea de suferinta plecand de la ceva, avand pentru prima data un obiectiv in tot haosul in care esti.. Incepand cu altii si continuand cu tine. Iar cand pui capul pe perna, pleoapele se inchid mai linistite. Pentru ca ai intins o mana si-ai facut un om sa zambeasca.

Cand stii ca lucrurile se vor rezolva intr-un fel sau altul, desi esti in mijlocul campului, nestiind incotro sa apuci.

Ramona. Anemona. Sau cum o mai chema...

Ramona e prietena aceea interesanta, geniala, genul de om care-mi parea ca pune bariere mereu. Rade zgomotos, gesticuleaza, vorbeste mult, iar atunci cand o parte din pielea noastra se atinge, o simt in adevaratul sens al cuvantului. Atunci cand ma imbratiseaza si ma loveste peste fund sau imi lasa urme de ruj pe gat in club.
Ramona e genul de om care ma surprinde mereu. De la ea nu stiu la ce sa ma astept. Ma surprinde, ma domina intr-un fel imposibil de explicat, ma lasa masca. Ramona e femeia pe care vreau s-o fut. S-o musc de buze pentru ca in viata de zi cu zi nu pot s-o cuprind in nici un fel. Sa-i bag mana in par si s-o lipesc de perete.

Si pentru ca-i mereu ea cea care face gesturile astea, eu ma blochez. Ma uit la ea, zambesc si ma gandesc cum i-as baga mana in chiloti. Si povestim. Despre medici, muzica, iubiti.. si in timp ce imi zice una sau alta vad cum i-as departa picioarele si i-as lasa eu urme de ruj. Nu doar pe gat. 

Rade cu gura pana la urechi si vorbeste tare. In timp ce urca scarile imi venea sa o opresc, sa o trag si sa-i bag limba in gura. 
Mai trebuie doar sa fac efectiv asta. 
Eu pe Ramona o s-o fut. Asta-i clar.

Just as simple as that.

Sunt un copil batran eu. Un suflet ce poate cuprinde toata lumea in el cu o inocenta si-o dorinta de-a trai ce depaseste bariere. Eu sunt visatoare, eu vad lucrurile mai mult cum ar putea fi, decat asa cum sunt. Si tu.. tu esti un copil batran deasemenea. Dar altfel. Tu esti prezent. Prin toti porii te simt aici. Simt cand ma vrei. Tu esti definitia lucrurilor palpabile, Tu gandesti si analizezi si-ai o determinare data dracului. Tu faci tot ce trebuie facut. Tu esti tot ce nu sunt eu. Iar eu sunt tot ce tu nu esti.

Pentru mine asta-i sfant. Pentru mine, asta-i religie. Modul in care ma cauti prin pat desi ai somnul adanc. Modul in care, primul lucru pe care-l fac cand ma trezesc e sa caut sa-ti aud vocea. Modul in care iubirea mea te-a schimbat si te-a format. In care ti-a permis sa visezi si sa slabesti fraiele. Modul in care tu ma tii cu picioarele pe pamant. Desi nu vreau de multe ori sa vad, tu esti  in genunchi, tinandu-ma de glezne si-mi spui "Haide! Ridica-te!"

Simt cand faci tot ce poti sa ma ai langa tine si simt fiecare clipa in care ma pretuiesti. M-am vazut de multe ori mai buna decat sunt. Ai stat in tot acest timp rabdator, mi-ai lasat libertatea si intelepciunea sa ma intorc la cel ce ma pretuieste, cel ce mi se potriveste, cel ce ma ajuta sa ma formez.

Imi amintesc si acum momentele cand circulam noaptea prin ceata aia de-o puteai taia cu cutitul. Momentul cand am venit spre tine si tu ma asteptai afara spunandu-mi la telefon "stiu ca esti tu! tu esti!" Ziua in care mi-ai adus lalele. Zilele cand plangeam amandoi. Cand dansam si lumea se oprea in jurul nostru. Zilele cand am inteles ca imi esti atat de potrivit. Pentru ca doar tu ma vezi intru totul. Doar tu ma stii in totalitate cand sunt rea, cand sunt buna, cand ma prostesc, cand iubesc si cand traiesc. Traiesc cu adevarat doar cu tine. Tu esti viata mea si tu ma alimentezi sa fiu mai buna in fiecare zi..

Vreau sa-ti multumesc. Pentru tot ce faci pentru noi. Pentru orele in care ai lucrat, si-ai lucrat si te-ai zbatut. Vad asta in fiecare clipa. Vad cat de mult vrei sa ne fie bine. Vad modul in care iti pui capul pe perna seara, obosit, si inca zambesti, Vad, ca dupa tot ce faci tu inca mai ai putere sa zambesti pentru noi, pentru mine. Dupa ce ai alergat o zi intreaga inca mai ai putere sa vii acasa si sa faci ce eu n-am facut. Vad ca desi tu nu ai, te agiti sa ajuti pe altii. Vad ca iti dai inima si tot sufletul din tine ca sa faci tot ce trebuie facut. Iti multumesc pentru Andrei, pentru toti cei pe care ii faci fericiti din jurul nostru.

Nu stiu cand va fi data nuntii noastre, nu stiu cand iti voi spune ca Maia e pe drum. Stiu doar ca abia astept sa ajungi acasa, sa iti sarut ochii si fruntea, sa ma bucur ca acum te am, acum ne avem unul pe celalalt. Iar restul, nu conteaza atat de mult.

Pentru mine, asta-i sfant. Asta-i religie. Asta pretuiesc si in asta cred. Asta imi da putere si speranta. Noi si iubirea noastra.

Tu esti iubirea mea. Tu esti ingerul meu. In tine, in noi cred. Si-asta imi ajunge.